Are săraca, multe probleme, o sumedenie de incapabili şi multe uscaturi îmbrăcate prea scump pentru valoarea lor.
Da.. avem vrăjitoare.. dar şi vrăjitori care ne mint cu bagheta scumpirii. Când nu ne mint, îşi asumă tot felul de lucruri, care îi depăşesc, pe principiul : după noi potopul.
Avem legi sau doar proiecte, ne facem planuri cum să vindem şi ce a mai rămas. Roşia Montana...
Avem prea multă foame, de tot şi de toate.. dar păcat că belşugul ăsta nu ne ajută cu nimic, ne mor bătrânii, ne mor săracii, că nu-şi mai pot lua nici pâinea şi nici insulina, eutiroxul nu îl mai găsesc iar beta blocantele sunt prea scumpe. Posibilitatea că această categorie socială să poată supravieţui este din ce în ce mai redusă datorită legilor şi situaţiei financiare impuse. S-au umplut străzile de bătrâni amărâţi care stau cuminţi fără să ceară nimic, însă necazurile şi boala îi dau de gol.
E grav ca nu putem schimba nimic, pentru că neamul ăsta românesc şi prea sărac e şi mult prea laş să schimbe ceva, umbla prea mult cu capul între umeri şi privirea pierdută ca să mai poată crede în ceva.
E criza de valori şi omenie.
Dar avem de toate, mai puţin dreptul la viaţă !
Avem gaze scumpe şi curent electric la discreţie... păcat că nu avem cu ce să le plătim.
Guvernatorii fie că sunt ai BNR sau FMI, vorbesc pe limba păsărească, chinuiţi de spasme că turbaţi, speriaţi de gândul că cineva le-ar putea înţelege bâlbâiala. Ne mint : cum o să fie, o să facem, o să mărim. Este uşor când altul îşi asuma.
Ineficacitatea sistemului justiţiar da naştere la situaţii în care vinovatului îi cere scuze. Dacă furi o pâine faci închisoare, dacă furi o ţară înveţi să îţi asumi destinul altora, mii la număr şi toţi săraci.
Avem copii. Bătuţi, înfometaţi, vânduţi, abuzaţi... chinuiţi. Dar pentru asta ar trebui să avem servicii de asistenţa socială, de consiliere, protejare şi corijare a anomaliilor comportamentale. Există. Dar fără fonduri, fondurile merg pe bannere publicitare, pe moşi craciuni atârnaţi în mijlocul străzilor. Şi asta tot pe principiul asumării „iarna nu-i ca vara".
Drepturile şi libertăţile ne sunt garantate prin lege.. de mult dezavuata.
Armata e plecată prin tari mistuite de războaie şi conflicte umanitare. Ne mor românaşii pentru cauze care nu servesc nimănui, nici măcar celor care le-au născocit. Plâng copii de eroi cu tricolorul în mână. Oare la ce foloseşte moartea tatălui său ? Nimănui.. din păcate. Dar toate sunt, după cum se ştie asumate.
Există o inerţie a neputinţei pe care nimeni, dar chiar nimeni nu o poate depăşi.. dăm spăgi ca să putem murii. E sărăcie mare!!!
Strada... plină de gropi şi de proiecte neterminate.. dar avem telegondola. O putem lua, până la prima prăpastie să ne aruncăm în ea... sau mai bine şi-ar asuma-o ei şi pe asta.
Trăim pentru astăzi, speram pentru mâine, mânaţi de dorinţa de a schimba ceva. Nu prea ştim cum, nu prea putem să, ne pierdem în disperare şi parcă nimic nu ne indică că putem să ajungem la mal.
Ne înecăm în comisioane, băncile ne fură în contracte şi totuşi încercăm, să supravieţuim, că de trăit o face numai cine îşi permite. Nu ne permitem să zâmbim, să râdem să sperăm. Ne aruncăm prea des în gol, înfigem prea des cuţite. Nu ne mai iubim tara, nu ne mai iubim trecutul şi nici eroii. Adoram minciuna, laşitatea şi falsă modestie. Suntem năpârci, jivine cu sânge rece care mint şi fură. Ne transformăm adesea în fiare care ucid şi ultima fărâmă de omenie. Negăm naţia romana, ne uităm limba şi ne vorbim de rău istoria. Suntem cameleoni jalnici ai timpurilor noastre. Ce ne-a mai rămas ? Chipuri, priviri triste şi mâzgă... şi pe jos şi în suflete..
Zilele anilor pe care îi trăim, ne impun situaţii şi motivaţii cu care nu ne-am mai confruntat până acum. Acum orice lucru este generat de nevoia de alienare la norme UE, NATO, etc. Aşa a apărut şi impunerea.
Orice lucru intern care este adoptat, votat, schimbat sau asumat are o cauză şi o motivaţie externă dar nu în ultimul rând se subordonează unei directive externe. De exemplu dacă FMI-ul a spus să se taie 25 %, atunci s-a tăiat de la bugetari. De la armată, sănătate, învăţământ, asistenta socială, pensionari etc, etc... şi uite aşa apar analfabeţii, muribunzii, datornicii şi neasiguraţii. Aşa am ajuns la faliment. Mâncăm pe datorie, la sate lumea cumpăra 'pe caiet' şi plăteşte cum şi când poate.
Ne îmbrăcăm, ne încălţam de la Second Hand că oricum trăim la 'mana a doua'.
Cerem performanţa în toate, dar nu ne pasă cât costă educarea unui copil, formarea unui tânăr. Din păcate mulţi copii vin la şcoală motivaţi de acel mic ajutor alimentar (laptele şi cornul). Mulţi dintre ei vin sărăcuţii istoviţi de griji şi munca. Învăţământul românesc este sărac, lipsit de resurse şi de vlagă. Nu oferim nimic copiilor, nu garantăm nimic tinerilor iar ei din păcate emigrează. Aleg negarea neamului din care s-au născut, urăsc neputinţa pe care o simt pe plaiul părintesc. Aleg străinătatea. Se nasc adevărate drame părinţi care îşi uită copiii prin ţară în grija rudelor, prunci care mor şi la propriu şi la figurat de dorul părinţilor, destine sfărâmate şi lacrimi fără număr.
Acestea toate sunt doar o fărâmă de realitate din ţara asta sfântă pe care sistemul capitalist a distruso. O tara pentru care, strămoşii au murit ca să o apere iar acum capitalismul a destramato.
Avem de toate Doamne, prea puţin pe Tine şi prea multă asumare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu